Moștenirea imobilului

Moştenitorul este exclus, prin hotărârea instanţei de judecată, de la moştenirea defunctului, a cărui viaţă a suprimat-o. Pedeapsa civilă a nedemnităţii produce efecte relative, în sensul că succesorul nedemn este exclus numai de la moştenirea celui faţă de care s-a făcut vinovat de faptele prevăzute de lege, nu şi de la moştenirea altor rude care l-au moştenit pe defunct, în patrimoniul cărora poate regăsi, eventual, elemente ale patrimoniului celui faţă de care a fost nedemn. De asemenea, succesorul nedemn exclus de la moştenirea unei persoane îl poate reprezenta pe defunct, venind în locul şi gradul acestuia la moştenirea unui ascendent sau colateral privilegiat în grad de rudenie mai îndepărtat. De exemplu, fiul poate urca în locul şi gradul tatălui său faţă de care este nedemn pentru a-l moşteni pe bunicul său. În acest caz, succesorul nedemn nu exercită drepturi succesorale proprii faţă de cel în raport cu care este nedemn, ci drepturi ale acestuia faţă de succesiunea unei alte persoane sau terţ.

Cu toate că existenţa persoanei fizice începe din ziua nașterii, Codul civil recunoaște existenţa copilului din ziua conceperii cu singura condiţie de a se naște viu (art. 18, alin. (3) din Codul civil). Pentru a moşteni, persoana trebuie, în mod obligatoriu, să existe în momentul deschiderii succesiunii. Potrivit art. 57, alin. (1) din Codul familiei, copilul este proprietar al bunurilor moștenite. Dacă moştenitorul este conceput, dar încă nu s-a născut, împărţirea moştenirii se va face doar după naşterea lui şi după primirea certificatului de moştenitor, ţinându-se cont de interesele acestuia. Copilul va fi reprezentat de către părinţi sau, după caz, de către autoritatea tutelară. Împărţirea bunurilor între moştenitori fără a se ţine cont de interesele copilului, până sau după naşterea acestuia, poate fi contestată în instanţa de drept comun de către autoritatea tutelară, părinţi, înfietori sau tutore.

Persoana concepută la momentul deschiderii succesiunii se va considera moştenitor cu condiţia că se va naşte viu, indiferent de faptul că ulterior a decedat şi indiferent de termenul în care s-a aflat în viaţă (art. 18 alin. (3) din Codul civil). Copilul născut în timp de 300 de zile din momentul decesului soţului mamei copilului are ca tată pe soţul (fostul soţ) al mamei, dacă nu a fost stabilit contrariul (art. 47 alin. (3) din Codul familiei) ceea ce înseamnă că acesta indubitabil va moșteni după decesul tatălui. În cazul în care naşterea a fost prematură, se prezintă actele medicale care atestă acest fapt. Cu alte cuvinte, dacă copilul se naşte în termen de 300 de zile de la data deschiderii succesiunii, este moştenitor. Deci, moştenirea va fi deschisă până la naşterea copilului, însă împărţirea acesteia va avea loc după naştere.

Soţul supravieţuitor al persoanei care a decedat şi nu a lăsat testament poate avea vocaţie succesorală dacă la data deschiderii moştenirii avea această calitate, adică căsătoria era încheiată la organul de stare civilă. Se atenţionează că, potrivit art. 39 alin. (1) din Codul familiei, în cazul desfacerii căsătoriei la oficiul de stare civilă, aceasta încetează din ziua înregistrării divorţului, iar în cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească – din ziua când hotărârea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă. Totodată, căsătoria desfăcută pe cale judecătorească până la data de 24.04.2001 (atunci când a intrat în vigoare Codul Familiei) se consideră desfăcută de la data înregistrării divorţului la oficiul de stare civilă.

Din textul alin. (1) al art. 1500 din Codul civil, se poate desprinde regula potrivit căreia, dacă la moştenire sunt chemate două sau mai multe rude din cadrul aceleiaşi clase, moştenirea se va împărţi în cote-părţi egale. Soţul supravieţuitor, copiii proveniți din orice căsătorie, cât și cei dinafara căsătoriei, la fel şi cei născuţi vii după deces, precum şi cei înfiaţi, fac parte din aceeaşi clasă de moştenitori, prin urmare au drepturi egale, în cazul moștenirii legale.